damnațiune

română

Variante

• damnație

Etimologie

Din franceză damnation < latină damnatio, damnationis.

Pronunție

• AFI: /dam.na.ʦiˈu.ne/

Substantiv

Declinarea substantivului damnațiune
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	damnațiune	damnațiuni
Articulat	damnațiunea	damnațiunile
Genitiv-Dativ	damnațiunii	damnațiunilor
Vocativ	damnațiune	damnațiunilor

1. (livr.; în mitologia greco-romană și în religia creștină) osândire la muncile infernului.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online