danga
română
Etimologie
Din turcă danga.
Pronunție
- AFI: /danˈga/
Substantiv
| Declinarea substantivului danga | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | danga | dangale |
| Articulat | dangaua | dangalele |
| Genitiv-Dativ | dangalei | dangalelor |
| Vocativ | danga | dangalelor |
- semn (literă, cifră) făcut cu fierul roșu sau cu substanțe corosive pe pielea cailor sau a vitelor, pentru a le identifica.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online