decameron

română

Etimologie

Din franceză décaméron, italiană decameron.

Pronunție

• AFI: /de.ka.me'ron/

Substantiv

Declinarea substantivului decameron
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	decameron	decameroane
Articulat	decameronul	decameroanele
Genitiv-Dativ	decameronului	decameroanelor
Vocativ	decameronule	decameroanelor

1. operă literară epică conținând povestiri narate pe parcursul a zece zile.

   „Decameronul” lui Boccaccio.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• recomande

Referințe

• DEX '98 via DEX online