decepționism
română
Etimologie
Din decepțiune + sufixul -ism.
Pronunție
- AFI: /de.ʧep.ʦi.o'nism/
Substantiv
| Declinarea substantivului decepționism | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | decepționism | invariabil |
| Articulat | decepționismul | invariabil |
| Genitiv-Dativ | decepționismului | invariabil |
| Vocativ | decepționismule | invariabil |
- atitudine pesimistă manifestată (în sec. XIX), în artă și în literatură, prin expresia unei dezamăgiri permanente și a unui sentiment de neîncredere față de progres.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online