artă
De la Wikţionar, dicţionarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Din lat. ars, artis. Cf. fr. art.
Pronunţie
- AFI: /'ʌr.tə/
Substantiv
| Declinarea substantivului artă |
||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | artă | arte |
| Articulat | arta | artele |
| Dativ-Genitiv | artei | artelor |
| Vocativ | ' | ' |
- activitate a omului care are drept scop producerea unor valori estetice şi care foloseşte mijloace de exprimare cu caracter specific; totalitatea operelor (dintr-o epocă, dintr-o ţară etc.) care aparţin acestei activităţi.
- fel de a lucra potrivit unor reguli şi deprinderi învăţate.
- îndemânare deosebită într-o activitate.
- îndeletnicire care cere multă îndemânare şi anumite cunoştinţe.
Sinonime
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
- artă abstractă
- artă aplicată
- artă culinară
- artă decorativă
- arte frumoase
- arte liberale
- artă militară
- artă nonfigurativă
- artă oratorică
- artă poetică
- artă regizorală
- artă scenică
- operă de arte
Cuvinte apropiate
Locuţiuni
- (loc. adj.) De artă = artistic.
Expresii
- (fam.) De amorul (sau de dragul) artei = în mod dezinteresat
Traduceri
formă a activităţii umane care oglindeşte realitatea în imagini expresive
|
|
