deduce

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din latină deducere. Confer franceză déduire.

Pronunție

  • AFI: /de'du.ʧe/


Verb


Conjugarea verbului
deduce
Infinitiv a deduce
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
deduc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să deducă
Participiu dedus
Conjugare III
  1. (v.tranz.) a deriva, a desprinde o judecată particulară din alta generală sau un fapt din altul; a trage o concluzie, pe calea deducției, din două sau mai multe premise.
    Ce deduci de aici?

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe





engleză

(English)

Etimologie

Din latină deducere.

Pronunție

  • AFI: /dɪˈdus/, /dɪˈdyus/


Verb


Conjugarea verbului
to deduce
Infinitiv to deduce
Prezent simplu
pers. 3 sg.
deduces
Trecut simplu deduced
Participiu trecut deduced
Participiu prezent deducing
  1. a deduce

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate

Referințe