judecată

De la Wikționar, dicționarul liber
Wikipedia
Wikipedia
Wikipedia are un articol despre
judecată

română

Etimologie

Din latină judicata (pluralul lui judicatum).

Pronunție

  • AFI: /ʒu.de'ka.tə/


Substantiv


Declinarea substantivului
judecată
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ judecată judecăți
Articulat judecata judecățile
Genitiv-Dativ judecății judecăților
Vocativ judecată judecăților
  1. facultatea de a gândi logic; rațiune, inteligență, gândire.
  2. părere, idee, socoteală.
  3. formă logică fundamentală exprimată printr-o propoziție în care se afirmă sau se neagă ceva.
  4. acțiunea de a judeca; dezbatere judiciară; proces, județ; soluție dată într-un litigiu.

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Cuvinte apropiate

Locuțiuni

Expresii

  • A da (sau a trage, a chema, a trimite etc. în ori la) judecată = a intenta cuiva un proces, a chema în fața justiției
  • (în unele religii) Judecata de apoi = judecată divină la care Dumnezeu va chema pe toți oamenii, la sfârșitul lumii, pentru a le hotărî soarta (fericirea sau osânda veșnică)


Traduceri

Anagrame

Referințe