defăimat
română
Etimologie
Din a defăima.
Pronunție
- AFI: /de.fəjˈmat/
Adjectiv
| Declinarea adjectivului defăimat | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | defăimat | defăimați |
| Feminin | defăimată | defăimate |
| Neutru | defăimat | defăimate |
- bârfit, ponegrit, calomniat, blamat.
- (rar) cu reputație proastă, cu nume rău.
- (înv.; despre fapte) care strică reputația; infamant.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online