denticul
română
Etimologie
Din franceză denticule.
Pronunție
- AFI: /denˈti.kul/
Substantiv
| Declinarea substantivului denticul | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | denticul | denticule |
| Articulat | denticulul | denticulele |
| Genitiv-Dativ | denticulului | denticulelor |
| Vocativ | denticulule | denticulelor |
- element decorativ în relief de forma unui dinte, folosit la ornamentarea cornișelor.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online