descălecător

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Variante

Etimologie

Din a descăleca + sufixul -ător.

Pronunție

  • AFI: /des.kə.le.kə'tor/


Substantiv


Declinarea substantivului
descălecător
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ descălecător descălecători
Articulat descălecătorul descălecătorii
Genitiv-Dativ descălecătorului descălecătorilor
Vocativ descălecătorule descălecătorilor
  1. (înv.) întemeietor de țară.


Traduceri

Referințe