desinit
română
Etimologie
Din latină desinit.
Pronunție
- AFI: /ˈde.si.nit/
Substantiv
| Declinarea substantivului desinit | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | desinit | invariabil |
| Articulat | desinitul | invariabil |
| Genitiv-Dativ | desinitului | invariabil |
| Vocativ | desinitule | invariabil |
- termen folosit la descrierea lucrărilor sau a manuscriselor, pentru a indica cuvintele care încheie un text.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online