destinație
română
Etimologie
Din franceză destination < latină destinatio.
Pronunție
- AFI: /des.ti'na.ʦi.e/
Substantiv
| Declinarea substantivului destinație | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | destinație | destinații |
| Articulat | destinația | destinațiile |
| Genitiv-Dativ | destinației | destinațiilor |
| Vocativ | destinație | destinațiilor |
- întrebuințare (hotărâtă dinainte).
- loc, persoană către care se îndreaptă cineva sau unde se trimite ceva.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online