dichiu

română

Etimologie

Din neogreacă δίκιος (díkios) (versiunea literară δίκαιος (díkeos) „drept, legitim”).

Pronunție

• AFI: /diˈkiw/

Substantiv

Declinarea substantivului dichiu
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	dichiu	dichii
Articulat	dichiul	dichiii
Genitiv-Dativ	dichiului	dichiilor
Vocativ	dichiule	dichiilor

1. (înv.) administrator al bunurilor unei mănăstiri; econom.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online