disdegno

italiană

(italiano)

Etimologie

Din verbul disdegnare.

Pronunție

• AFI: /di'zdeɲɲo/

Substantiv

disdegno m., disdegni pl.

1. desconsiderare, disprețuire, dispreț

Sinonime

• disprezzo

Cuvinte apropiate

• disdegnamento
• disdegnare
• disdegnatore
• disdegnevole
• disdegnoso

Referințe

• Treccani.it

Etimologie

Derivat regresiv din disdegnare.

Verb

1. forma de persoana a I-a singular la prezent indicativ pentru disdegnare.