dispreț

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din italiană disprezzo.

Pronunție

  • AFI: /dis'preʦ/


Substantiv


Declinarea substantivului
dispreț
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ dispreț disprețuri
Articulat disprețul disprețurile
Genitiv-Dativ disprețului disprețurilor
Vocativ ' '
  1. sentiment de desconsiderare a cuiva sau a ceva; lipsă de considerație sau de stimă față de cineva sau de ceva.
    Ce este acest dispreț față de el?

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate

Locuțiuni


Traduceri

Referințe