dispreț

română

Etimologie

Din it. disprezzo.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

Declinarea substantivului dispreț
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	dispreț	disprețuri
Articulat	disprețul	disprețurile
Dativ-Genitiv	disprețului	disprețurilor
Vocativ	'	'

1. sentiment de desconsiderare a cuiva sau a ceva; lipsă de considerație sau de stimă față de cineva sau de ceva.

   Ce este acest dispreț față de el?

Sinonime

• desconsiderare, desconsiderație, (înv.) defăimare

Antonime

• admirație, adorație, preț, prețuire, respect, simpatie, stimă

Cuvinte derivate

• disprețui
• disprețuire
• disprețuit
• disprețuitor

Cuvinte apropiate

• preț
• prețui

Locuțiuni

• (loc. adv.) Cu dispreț = în mod disprețuitor.

Traduceri

atitudine care denotă lipsă de considerație față de cineva sau de ceva

armeană: արհամարհանք (Հայերեն) (arhamarhank’) catalană: menyspreu (Català) m. cehă: opovržení (Česky) n. chineză: 輕蔑 (中文), 轻蔑 (中文) coreeană: 경멸 (한국어) ebraică: שאט-נפש (עברית) (sh'át-néfesh) engleză: scorn (English), contempt (English), disdain (English) franceză: mépris (Français) m., dédain (Français) m. germană: Verachtung (Deutsch) f. greacă: περιφρόνηση (Ελληνικά) (perifrónisi) f.

italiană: disprezzo (Italiano) m. japoneză: 軽蔑 (日本語) maghiară: lenézés (Magyar) norvegiană: forakt (‪Norsk (bokmål)‬) f. neerlandeză: minachting (Nederlands) f., verachting (Nederlands) f. poloneză: pogarda (Polski) f., lekceważenie (Polski) n. portugheză: desprezo (Português) m. spaniolă: desprecio (Español) m., desdén (Español) m. suedeză: förakt (Svenska) n., hån (Svenska) n. turcă: tepeden bakma (Türkçe), istihfaf (Türkçe), küçük görme (Türkçe), tahkir (Türkçe)

Referințe

• DEX online