De la Wikționar, dicționarul liber
(italiano)
Etimologie
Din verbul disgustare.
Pronunție
Substantiv
disgusto m., disgusti pl.
- dezgust
Cuvinte derivate
(español)
Etimologie
Din verbul disgustar.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
disgusto m., disgustos pl.
- displăcere, supărare
- iritare, enervare
Antonime
Cuvinte derivate
Nota Bene
- Este vorba de faux amis, sau prieteni falși. Cuvântul disgusto este mai blând decât echivalentul român dezgust.
