iritare
română
Etimologie
Din a (se) irita.
Pronunție
- AFI: /i.ri'ta.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului iritare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | iritare | iritări |
| Articulat | iritarea | iritările |
| Genitiv-Dativ | iritării | iritărilor |
| Vocativ | iritare | iritărilor |
- acțiunea de a (se) irita și rezultatul ei; enervare, iritație.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online