enervare
De la Wikționar, dicționarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Pronunție
- AFI: /e.ner'va.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului enervare |
||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | enervare | enervări |
| Articulat | enervarea | enervările |
| Dativ-Genitiv | enervării | enervărilor |
| Vocativ | ' | ' |
- acțiunea de a (se) enerva și rezultatul ei; tensiune nervoasă caracterizată prin neliniște, nerăbdare, agitație, iritare, înfuriere.
- Enervarea cuiva cu tot felul de fleacuri.
Sinonime
- agasare, iritare, plictisire, sâcâială, sâcâire, (livr.) tracasare, (pop.) zădărâre; nervozitate
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Paronime
Traduceri
iritare, înfuriere
|
|