enervare

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din verbul a (se) enerva.

Pronunție

  • AFI: /e.ner'va.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
enervare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ enervare enervări
Articulat enervarea enervările
Genitiv-Dativ enervării enervărilor
Vocativ ' '
  1. acțiunea de a (se) enerva și rezultatul ei; tensiune nervoasă caracterizată prin neliniște, nerăbdare, agitație, iritare, înfuriere.
    Enervarea cuiva cu tot felul de fleacuri.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate

Paronime


Traduceri

Referințe