dogoreală

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a dogori + sufixul -eală.

Pronunție

  • AFI: /do.go're̯a.lə/


Substantiv


Declinarea substantivului
dogoreală
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ dogoreală invariabil
Articulat dogoreala invariabil
Genitiv-Dativ dogorelii invariabil
Vocativ dogoreală invariabil
  1. faptul de a dogori; dogoare.


Traduceri

Referințe