drângălău
română
Variante
Etimologie
Etimologie necunoscută. Confer drâng.
Pronunție
- AFI: /drɨn.gəˈləw/
Substantiv
| Declinarea substantivului drângălău | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | drângălău | drângălăi |
| Articulat | drângălăul | drângălăii |
| Genitiv-Dativ | drângălăului | drângălăilor |
| Vocativ | drângălăule | drângălăilor |
- (rar) om care își pierde vremea degeaba; pierde-vară.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online