epifrază
română
Etimologie
Din franceză épiphrase.
Pronunție
- AFI: /e.pi'fra.zə/
Substantiv
| Declinarea substantivului epifrază | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | epifrază | epifraze |
| Articulat | epifraza | epifrazele |
| Genitiv-Dativ | epifrazei | epifrazelor |
| Vocativ | epifrază | epifrazelor |
- figură retorică prin care se adaugă unei fraze care pare terminată una sau mai multe părți în care se dezvoltă o idee accesorie.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online