exclusivitate
De la Wikționar, dicționarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Din fr. exclusivité.
Pronunție
- AFI: /ek.sklu.si.vi'ta.te/
Substantiv
| Declinarea substantivului exclusivitate |
||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | exclusivitate | exclusivități |
| Articulat | exclusivitatea | exclusivitățile |
| Dativ-Genitiv | exclusivității | exclusivităților |
| Vocativ | exclusivitateo | exclusivităților |
- stare a două lucruri care se exclud între ele; situația, calitatea a aceea ce este exclusiv.
- drept exclusiv la o acțiune.
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Locuțiuni
- (loc. adv.) În exclusivitate = cu excluderea tuturor celorlalți sau celorlalte; exclusiv.
Traduceri
caracter exclusiv
|
|
Referințe
interlingua
Etimologie
Etimologie lipsă. (Ajută)
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
exclusivitate f.
