calitate
De la Wikţionar, dicţionarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Din fr. qualité < lat. qualitas, -atis.
Pronunţie
- AFI: /ca.li'ta.te/
Substantiv
| Declinarea substantivului calitate |
||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | calitate | calităţi |
| Articulat | calitatea | calităţile |
| Dativ-Genitiv | calităţii | calităţilor |
| Vocativ | ' | ' |
- totalitatea însuşirilor şi laturilor esenţiale în virtutea cărora un lucru este ceea ce este, deosebindu-se de celelalte lucruri.
- Caracterul lui e o calitate de preţ.
- însuşire (bună sau rea), fel de a fi (bun sau rău); p. restr. caracteristică pozitivă, însuşire bună.
- Calitatea unui lucru.
- poziţie, situaţie, titlu care conferă un drept.
- Are calitate de inginer.
- (la jocul de şah) diferenţă de valoare între un turn şi un nebun sau un cal.
Sinonime
- 1: însuşire, virtute, (rar) bun
- 2: însuşire, natură
- 3: titlu, autoritate, cădere, competenţă, drept, îndreptăţire, (înv.) volnicie
Antonime
Cuvinte apropiate
Locuţiuni
- (loc. adj.) De calitate = de calitate bună, de valoare.
- (loc. conj.) În calitate de... = cu dreptul de..., fiind...
Traduceri
totalitate a însuşirilor şi a laturilor esenţiale în virtutea cărora un lucru se deosebeşte de celelalte
|
|
