exortație
română
Etimologie
Din latină exhortatio, franceză exhortation.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
| Declinarea substantivului exortație | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | exortație | exortații |
| Articulat | exortația | exortațiile |
| Genitiv-Dativ | exortației | exortațiilor |
| Vocativ | exortație | exortațiilor |
- (livr.) cuvântare, discurs prin care se urmărește stârnirea unor sentimente, dezlănțuirea unor acțiuni etc.; încurajare, îndemn, imbold, înflăcărare, exortare.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online