expletiv

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză explétif < latină expletivus.

Pronunție

  • AFI: /eks.ple'tiv/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
expletiv
Singular Plural
Masculin expletiv expletivi
Feminin expletivă expletive
Neutru expletiv expletive
  1. (despre cuvinte) care este de prisos din punctul de vedere al înțelegerii conținutului unui enunț.


Traduceri

Referințe