vedere
De la Wikţionar, dicţionarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Din a vedea.
Pronunţie
- AFI: /ve'de.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului vedere |
||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | vedere | vederi |
| Articulat | vederea | vederile |
| Dativ-Genitiv | vederii | vederilor |
| Vocativ | ... | ... |
- faptul de a (se) vedea; percepere a imaginilor cu ajutorul văzului; vedenie.
- (Popular) întâlnire (pusă la cale de părinţi sau de peţitori) între două persoane de sex opus, pentru mijlocirea unei căsătorii.
- simţul văzului; ochii.
- înfăţişare, chip, aspect
- privelişte, peisaj
- fotografie înfăţişînd un peisaj; carte poştală ilustrată
- (Mai ales la pl.) părere, idee, concepţie, convingere.
Sinonime
- vedenie, vizibilitate, viziune.
- înfăţişare, întâlnire, întrevedere, înţelegere.
- lumină, lumânare, ochi, privire, pupilă, văz, văzut, vază, vedeală, vedenie.
- aer, aparenţă, apariţie, arătare, aspect, chip, duh, expresie, fantasmă, fantomă, faţă, făptură, figură, fizionomie, halucinaţie, înfăţişare, mină, nălucă, nălucire, năzăreală, năzărire, obraz, pricepere, spectru, spirit, stafie, strălucire, strigoi, umbră, vedenie, vizită, viziune.
- perspectivă, cadru, peisaj, privelişte.
- ilustrată.
- concepţie, intenţie, pătrundere, proiect, viziune.
Antonime
Traduceri
faptul de a vedea
simţ
|
|
înfăţişare
|
Referinţe
italiană
(Italiano)
Etimologie
Din lat. videre.
Pronunţie
- AFI: /ve.de.re/
Verb
- a vedea
