folos

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din neogreacă όφελος (ófelos).

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
folos
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ folos foloase
Articulat folosul foloasele
Genitiv-Dativ folosului foloaselor
Vocativ folosule foloaselor
  1. câștig moral sau material; avantaj, profit, haznă, folosință.

Cuvinte derivate

Locuțiuni

Expresii

  • Ce folos? = la ce bun? degeaba


Traduceri

Referințe