frauda

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză frauder < latină fraudare.

Pronunție

  • AFI: /fra.u'da/


Verb


Conjugarea verbului
frauda
Infinitiv a frauda
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
fraudez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să fraudeze
Participiu fraudat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a săvârși o fraudă.
  2. a înșela, a fura pe cineva.

Sinonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe