frauda

română

Etimologie

Din fr. frauder < lat. fraudare.

Pronunție

• AFI: /fra.u'da/

Verb

Conjugarea verbului frauda
Infinitiv	a frauda
Indicativ prezent pers. 1 sg.	fraudez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să fraudeze
Participiu	fraudat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a săvârși o fraudă.
2. a înșela, a fura pe cineva.

Sinonime

• 1-2: defrauda, delapida, sustrage

Cuvinte derivate

• defrauda
• defraudare
• defraudator
• fraudare
• fraudator
• fraudă

Traduceri

a comite o fraudă

chineză: 骗取 (中文), 诈取 (中文) engleză: defraud (English), fraud (English) (înv.) finlandeză: huijata (Suomi) franceză: frauder (Français), escroquer (Français) germană: betrügen (Deutsch) italiană: abbindolare (Italiano), frodare (Italiano)

maghiară: csal (Magyar), becsap (Magyar) poloneză: oszukiwać (Polski) portugheză: defraudar (Português) spaniolă: estafar (Español) suedeză: bedra (Svenska), bedraga (Svenska) turcă: dolandırmak (Türkçe), elinden almak (Türkçe)

Referințe

• DEX online