guigne

franceză

(Français)

Etimologie

1. Cf. verbul guigner.
2. Din franceza veche guisne < limba francă *wīhsina.

Pronunție

• AFI: /ɡiɲ/

Substantiv

guigne f., guignes pl.

1. (fam.) ghinion, nenoroc, neșansă
2. (bot.) vișină sălbatică

Expresii

• s'en soucier comme d'une guigne