harnic

română

Etimologie

Din sl. *harĩnŭ.

Pronunție

• AFI: /'har.nik/

Adjectiv

Declinarea adjectivului harnic
	Singular	Plural
Masculin	harnic	harnici
Feminin	harnică	harnice
Neutru	harnic	harnice

1. care muncește mult și cu râvnă, care lucrează iute și cu spor.

   Om harnic.

2. (pop.) capabil, destoinic.

Sinonime

• 1: activ, muncitor, neobosit, neostenit, silitor, sârguincios, sârguitor, vrednic, zelos, (livr.) laborios, (rar) lucrător, spornic, strădalnic, străduitor, (reg.) abătător, (prin vestul Transilv.) baur, (Transilv. și Ban.) porav, (Mold. și Bucov.) robaci, (prin Olt. și Ban.) sârnic, (înv.) diligent, nepregetat, nepregetător, nevoitor, râvnaci, râvnitor, (înv. fig.) neadormit

Antonime

• leneș, lenos, trândav, puturos

Cuvinte derivate

• hărnici
• hărnicie

Traduceri

care muncește mult, repede și cu folos

cehă: pilný (Česky) m. daneză: flittig (Dansk) engleză: hardworking (English), diligent (English), laborious (English) esperanto: laborema (Esperanto) finlandeză: ahkera (Suomi) franceză: laborieux (Français), travailleur (Français) germană: fleissig (Deutsch) greacă: εργατικός (Ελληνικά)

italiană: laborioso (Italiano) neerlandeză: arbeidzaam (Nederlands), vlijtig (Nederlands) poloneză: pracowity (Polski) portugheză: laborioso (Português), trabalhador (Português) spaniolă: laborioso (Español), trabajador (Español) suedeză: arbetsam (Svenska), flitig (Svenska) turcă: çalışkan (Türkçe)

Referințe

• DEX online