harnic
De la Wikţionar, dicţionarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Din sl. *harĩnŭ.
Pronunţie
Adjectiv
| Declinarea adjectivului harnic |
||
| Singular | Plural | |
| Masculin | harnic | harnici |
| Feminin | harnică | harnice |
| Neutru | harnic | harnice |
- care munceşte mult şi cu râvnă, care lucrează iute şi cu spor.
- Om harnic.
- (pop.) capabil, destoinic.
Sinonime
- 1: activ, muncitor, neobosit, neostenit, silitor, sârguincios, sârguitor, vrednic, zelos, (livr.) laborios, (rar) lucrător, spornic, strădalnic, străduitor, (reg.) abătător, (prin vestul Transilv.) baur, (Transilv. şi Ban.) porav, (Mold. şi Bucov.) robaci, (prin Olt. şi Ban.) sârnic, (înv.) diligent, nepregetat, nepregetător, nevoitor, râvnaci, râvnitor, (înv. fig.) neadormit
Antonime
Cuvinte derivate
Traduceri
care munceşte mult, repede şi cu folos
|
