infirmitate

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din franceză infirmité < latină inmmitas, inmmitans.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
infirmitate
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ infirmitate infirmități
Articulat infirmitatea infirmitățile
Dativ-Genitiv infirmității infirmităților
Vocativ infirmitate infirmităților
  1. starea celui infirm; defect fizic congenital sau dobândit în urma unui accident, a unei boli etc.; beteșug, betegeală, betegie; invaliditate.
  2. (fig.) slăbiciune morală, imperfecțiune.


Traduceri

Referințe