interpola
română
Etimologie
Din franceză interpoler < latină interpolare.
Pronunție
- AFI: /in.ter.po'la/
Verb
| Conjugarea verbului interpola | |
| Infinitiv | a interpola |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
interpolez |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să interpoleze |
| Participiu | interpolat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz.) a introduce, a intercala într-un text cuvinte sau fraze care nu aparțin originalului, pentru a-l explica, a-l completa etc.
- (v.tranz.) (mat.) a intercala într-un șir de valori cunoscute una sau mai multe mărimi determinate sau estimate.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online