șir

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Refăcut după șire (pluralul lui șiră).

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
șir
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ șir șiruri
Articulat șirul șirurile
Dativ-Genitiv șirului șirurilor
Vocativ șirule șirurilor
  1. grup, mulțime de ființe sau de lucruri dispuse în succesiune, desfășurate în linie (dreaptă); rând, șirag.
  2. șirag.
  3. (înv.) rând scris sau tipărit.
  4. lanț de munți; masiv muntos.
  5. dâră formată de un lichid care se prelinge pe ceva.
  6. succesiune de fapte, evenimente, unități de timp etc.
    Șir de întâmplări.
  7. desfășurare continuă și regulată, înlănțuire logică a ideilor, a faptelor într-o expunere, într-o relatare; fir.
  8. (mat.) mulțime infinită, ordonată, ale cărei elemente pot fi puse în corespondență cu mulțimea numerelor naturale.

Cuvinte derivate

Locuțiuni


Traduceri

Referințe