intimida

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din franceză intimider.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Verb


Conjugarea verbului
(se) intimida
Infinitiv a (se) intimida
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) intimidez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) intimideze
Participiu intimidat
Conjugare I
  1. (v.tranz. și refl.) a facedevină sau a deveni timid, a insufla cuiva sau a simți teamă, frică; a (se) speria; a (se) încurca, a (se) zăpăci, a (se) fâstâci.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe