izmeni
română
Etimologie
Din slavă (veche) izmĕniti „a schimba”.
Pronunție
- AFI: /iz.me'ni/
Verb
Conjugarea verbului (se) izmeni | |
Infinitiv | a (se) izmeni |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(mă) izmenesc |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să (se) izmenească |
Participiu | izmenit |
Conjugare | IV |
- (v.refl.) (fam.) a se purta fără naturalețe, cu mofturi; a se fandosi.
- (v.refl.) a se uita urât, a se strâmba (la cineva), a se schimonosi, a face mutre.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online