lustruitoare
română
Etimologie
Din lustruitor.
Pronunție
- AFI: /lus.tru.i'to̯a.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului lustruitoare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | lustruitoare | lustruitoare |
| Articulat | lustruitoarea | lustruitoarele |
| Genitiv-Dativ | lustruitoarei | lustruitoarelor |
| Vocativ | lustruitoareo | lustruitoarelor |
- persoană care efectuează operația de lustruire.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online