monogamie

română

Etimologie

Din germană Monogamie.

Pronunție

• AFI: /mo.no.ga'mi.e/

Substantiv

Declinarea substantivului monogamie
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	monogamie	monogamii
Articulat	monogamia	monogamiile
Dativ-Genitiv	monogamiei	monogamiilor
Vocativ	'	'

1. formă de căsătorie în care bărbatul poate avea o singură soție, iar femeia un singur soț.

Cuvinte derivate

• monogam

Traduceri

Traduceri