mutelcă
română
Etimologie
Din poloneză muterka, ucraineană мутeрка (muterka).
Pronunție
- AFI: /mu'tel.kə/
Substantiv
| Declinarea substantivului mutelcă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | mutelcă | mutelci |
| Articulat | mutelca | mutelcile |
| Genitiv-Dativ | mutelcii | mutelcilor |
| Vocativ | mutelcă | mutelcilor |
- piesă de metal de mărime variabilă care are la mijloc o gaură cu filet în care se îmbucă spirala unui șurub sau o tijă cu filet.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online