necesar

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din franceză nécessaire < latină necessarius, italiană necessario.

Pronunție

  • AFI: /ne.ʧe'sar/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
necesar
Singular Plural
Masculin necesar necesari
Feminin necesară necesare
Neutru necesar necesare
  1. de care este nevoie, de care nu se poate lipsi cineva; indispensabil, trebuincios.
    Necesarul de semințe.
  2. care nu poate să nu existe sau să nu se întâmple (în condiții date).

Cuvinte compuse


Traduceri


Substantiv


Declinarea substantivului
necesar
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ necesar necesare
Articulat necesarul necesarele
Dativ-Genitiv necesarului necesarelor
Vocativ necesarule necesarelor
  1. ceea ce este (neapărat) trebuincios la ceva.


Traduceri

Referințe