nourriture

franceză

(français)

Etimologie

Din franceză veche norriture < latină nūtrītūra („nutrire”) (refăcut după verbul nourrir).

Pronunție

• AFI: /nu.ʁi.tyʁ/
•  Audio^fișier

Substantiv

nourriture f., nourritures pl.

1. (alim.) alimentație, hrană, mâncare

Sinonime

• (alim.) aliment, (fam.) bouffe, (fam.) gueulardise, victuaille, (înv.) vivre

Cuvinte derivate

• nourriturer

Cuvinte apropiate

• nourrir

Omofone

• nourritures

Etimologie

Din nourriturer.

Verb

1. forma de persoana a I-a singular la prezent indicativ pentru nourriturer.
2. forma de persoana a III-a singular la prezent indicativ pentru nourriturer.
3. forma de persoana a I-a singular la subjonctiv prezent pentru nourriturer.
4. forma de persoana a III-a singular la subjonctiv prezent pentru nourriturer.
5. forma de persoana a II-a singular la imperativ prezent pentru nourriturer.

Referințe

• CNRTL.fr
• Wiktionary
• Wiktionnaire