ordonator
română
Etimologie
Din franceză ordonnateur.
Pronunție
- AFI: /or.do.na'tor/
Substantiv
| Declinarea substantivului ordonator | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | ordonator | ordonatori |
| Articulat | ordonatorul | ordonatorii |
| Genitiv-Dativ | ordonatorului | ordonatorilor |
| Vocativ | ordonatorule | ordonatorilor |
- conducător al unei instituții bugetare, centrală sau locală, care are dreptul să dispună de creditele bugetare aprobate prin planul de venituri și de cheltuieli al instituției.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online