paprica

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Derivat regresiv din paprică.

Pronunție

  • AFI: /pa.pri'ka/


Verb


Conjugarea verbului
paprica
Infinitiv a paprica
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
paprichez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să papricheze
Participiu papricat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a pune boia de ardei, de regulă într-o mâncare.

Sinonime

Antonime


Traduceri

Etimologie

Derivat regresiv din paprică.

Pronunție

  • AFI: /'pa.pri.ka/


Substantiv

  1. forma de singular articulat pentru paprică.

Referințe





italiană

(italiano)

Variante

Etimologie

Din scr. paprika (prin maghiară paprika sau germană Paprika), care provine din forma papar < latină piper.

Pronunție

  • AFI: /'paprika/


Substantiv

paprica f., papriche pl.

  1. paprică

Referințe