piper

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare
Variante de scriere Vezi și : Piper
Wikipedia
Wikipedia are un articol despre
piper
Un piper
Boabe de piper

română

Etimologie

Din latină piper < greacă antică πέπερι (péperi). Provine din limba sanscrită पिप्पलि (pippali).

Confer neogreacă πιπέρι (pipéri).

Pronunție

  • AFI: /pi'per/


Substantiv


Declinarea substantivului
piper
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ piper piperi
Articulat piperul piperii
Dativ-Genitiv piperului piperilor
Vocativ - -
  1. (bot.) (Piperaceae, în special Piper nigrum) arbust sau plantă tropicală din familia piperaceelor, cu tulpina lungă și subțire, târâtoare sau agățătoare, ale cărei fructe, în formă de boabe (negre la maturitate), sunt folosite (ca atare sau pisate) drept condiment.
  2. (p.restr., la sg.; de obicei cu sens colectiv) fructul acestei plante; boabele pisate ale acestei plante.
  3. (fig.) element dinamic, înviorător sau plin de haz.
  4. (bot.; reg.) ardei; (p.restr.) fructul acestei plante.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Cuvinte apropiate

Locuțiuni

Expresii

  • (fam.) A avea (sau a fi cu) piper pe limbă = a fi ironic, răutăcios, caustic
  • A i se sui (sau a-i veni cuiva) piperul la nas = a se supăra, a se mânia
  • A da (cuiva) cu piper (pe) la nas = a supăra, a mânia, a ofensa (pe cineva); a face (cuiva) aluzii răutăcioase
  • A face (pe cineva) cu sare și cu piper = a dojeni, a mustra aspru (pe cineva); a face cu ou și cu oțet
  • A-i sta (cuiva) ca piperu-n nas = a-i fi (cuiva) nesuferit; a-i sta ca sarea-n ochi
  • Iute ca piperul = a) care se irită ușor; supărăcios; b) care este sprinten, harnic

Vezi și


Traduceri


Substantiv


Declinarea substantivului
piper
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ piper piperuri
Articulat piperul piperurile
Dativ-Genitiv piperului piperurilor
Vocativ - -
  1. numele unui dans popular care se joacă la nunți.
  2. melodie după care se execută acest dans.


Traduceri

Referințe