parcela

Vezi și : parcelă

română

Etimologie

Din franceză parceller.

Pronunție

• AFI: /par.ʧe'la/

Verb

Conjugarea verbului parcela
Infinitiv	a parcela
Indicativ prezent pers. 1 sg.	parcelez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să parceleze
Participiu	parcelat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a împărți un teren, o pădure etc. în parcele.

   A parcela un teren.

Sinonime

• lotiza, (reg.) răclui

Cuvinte derivate

• parcelar
• parcelare
• parcelat
• parcelator
• parcelă

Traduceri

a împărți în parcele

engleză: parcel out (English) franceză: parceller (français) galiciană: parcelar (galego) germană: parzellieren (Deutsch), zerstückeln (Deutsch) greacă: κατακερματίζω (Ελληνικά) (katakermatízo) italiană: ripartire (italiano)

poloneză: rozdzielać (polski) portugheză: parcelar (português) spaniolă: parcelar (español) suedeză: parcellera (svenska), stycka upp (svenska) turcă: parsellemek (Türkçe)

Referințe

• DEX online

Etimologie

Derivat regresiv din parcelă.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

1. forma de singular articulat pentru parcelă.

---

cehă

(česky)

Etimologie

Probabil din franceză parcelle.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

parcela f., parcely pl.

1. parcelă

Sinonime

• pozemek, výměra

Cuvinte derivate

• parcelace

---

galiciană

(galego)

Etimologie

Din franceză parcelle.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

parcela f.

1. parcelă

---

portugheză

(português)

Etimologie

Din franceză parcelle.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

parcela f., parcelas pl.

1. parcelă

Cuvinte derivate

• aparcelar
• parcelamento
• parcelar
• parcelado
• parceleiro

---

spaniolă

(español)

Etimologie

Din franceză parcelle.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

parcela f., parcelas pl.

1. parcelă