plic
De la Wikționar, dicționarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Din neogreacă plíkos.
Pronunție
- AFI: /plik/
Substantiv
| Declinarea substantivului plic |
||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | plic | plicuri |
| Articulat | plicul | plicurile |
| Dativ-Genitiv | plicului | plicurilor |
| Vocativ | ' | ' |
- pachet de hârtie de formă, mai ales, dreptunghiulară pentru expedierea scrisorilor.
Traduceri
Traduceri
