polarizație
română
Etimologie
Din franceză polarisation.
Pronunție
- AFI: /po.la.ri'za.ʦi.e/
Substantiv
| Declinarea substantivului polarizație | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | polarizație | polarizații |
| Articulat | polarizația | polarizațiile |
| Genitiv-Dativ | polarizației | polarizațiilor |
| Vocativ | polarizație | polarizațiilor |
- stare a unui corp sau a unui sistem fizic care prezintă proprietatea de polaritate sau care a suferit o polarizare.
- mărime vectorială care caracterizează starea de polarizație a unui corp sau a unui mediu.
Cuvinte compuse
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online