Sari la conținut

polenta

De la Wikționar, dicționarul liber
Variante de scriere Vezi și : Polenta
Polenta cu ficat

Etimologie

Din italiană polenta.

Pronunție

  • AFI: /poˈlen.ta/


Substantiv


Declinarea substantivului
polenta
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ polenta polente
Articulat polenta polentele
Genitiv-Dativ polentei polentelor
Vocativ polento polentelor
  1. mămăligă din mălai sau din făină de castane, obișnuită în Italia.


Traduceri





(English)

Etimologie

Din italiană polenta.

Pronunție

  • AFI: BrE: /pəʊˈlɛn.tə/
    AmE: /poʊˈlɛn.tə/
    AusE: /pəʉˈlen.tə/


Substantiv

polenta, (nenumărabil și numărabil; pl. polentas)

  1. mămăligă, polenta





(français)

Etimologie

Din italiană polenta.

Pronunție

  • AFI: /pɔ.lɛn.ta/


Substantiv

polenta f., polentas pl.

  1. mămăligă, polenta

Vezi și





(italiano)

Variante

Etimologie

Din latină polĕnta < pollen.

Pronunție

  • AFI: /po'lɛnta/


Substantiv

polenta f., polente pl.

  1. mămăligă, polenta
  2. (fig.) persoană foarte înceată
    Che polenta, non finisce più!

Cuvinte derivate

Vezi și





(Latina)

Etimologie

Din pollen, pollis.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
polenta
f. Singular Plural
Nominativ polenta '
Genitiv ' '
Dativ ' '
Acuzativ ' '
Ablativ ' '
Vocativ ' '
  1. mămăligă, polenta

Cuvinte derivate





(português)

Etimologie

Din italiană polenta.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

polenta f., polentas pl.

  1. mămăligă, polenta





(español)

Etimologie

Din italiană polenta.

Pronunție

  • AFI: /poˈlen.ta/


Substantiv

polenta f., polentas pl.

  1. mămăligă, polenta

Sinonime

Locuțiuni