polușcă
română
Etimologie
Din rusă полушка (poluška).
Pronunție
- AFI: /po'luʃ.kə/
Substantiv
| Declinarea substantivului polușcă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | polușcă | poluște |
| Articulat | polușca | poluștele |
| Genitiv-Dativ | poluștei | poluștelor |
| Vocativ | polușcă | poluștelor |
- veche monedă rusească divizionară de aramă, care a circulat și în țările române în prima jumătate a sec. xIX.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online