român
De la Wikționar, dicționarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Etimologie lipsă. (Ajută)
Pronunție
- AFI: /ro'mɨn/
Substantiv
| Declinarea substantivului român |
||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | român | români |
| Articulat | românul | românii |
| Dativ-Genitiv | românului | românilor |
| Vocativ | românule | românilor |
- persoană care aparține poporului român, de naționalitate română. Prin extensie, de cetățenie română, originar din România sau locuitor al României.
Traduceri
Traduceri
Cuvinte derivate
Sinonime arhaice
Adjectiv
| Declinarea adjectivului român |
||
| Singular | Plural | |
| Masculin | român | români |
| Feminin | română | române |
| Neutru | român | române |
- care aparține românilor, României, sau populației ei; referitor la România sau la români; din România. Calitate sau trăsătură caracteristică românilor, României, instituțiilor sau populației ei. Privitor la România sau la populația ei.
Traduceri
Traduceri