prepune

română

Etimologie

Din lat. praepōnĕre (după pune).

Pronunție

• AFI: /pre'pu.ne/

Verb

Conjugarea verbului prepune
Infinitiv	a prepune
Indicativ prezent pers. 1 sg.	prepun
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să prepună, prepuie
Participiu	prepus
Conjugare	III

1. (v.tranz.) (pop.) a bănui pe cineva sau ceva, a suspecta; a presupune ceva.
2. a prevesti.
3. (rar) a însărcina pe cineva cu o funcție; a propune într-o funcție.

Sinonime

• 1: bănui, îndoi, presupune, suspecta
• 2: prevesti, prezice, profetiza, profeți, proroci
• 3: propune, recomanda

Cuvinte derivate

• prepuielnic
• prepunere
• prepus

Paronime

• presupune
• propune

Traduceri

a suspecta, a bănui

Vedeți traduceri pentru a bănui sau a suspecta.

Referințe

• DEX online